Timpul tace si trece...........

"Timpul este focul in care ne ardem existenta"


Cit de mult si cit totusi de putin........
Este o materie atit de cunoscuta insa atit de tainica.......
Este ceia ce nu ne ajunge si ceia ce va fi vesnic. Timpul este legat de sentimentul propriei noastre existenti. Simtim noi insine, ne schimbam si vedem cu toate ce ne inconjoara se nasc, se transforma si pier. Oricit de durabil nu ar fi ceva, exista totusi limite in timp: fiecare om, regimuri politice, piramide sau alte constructii menite sa infrunte viacuri, stele,galaxii sau planete isi vor gasi sfirsitul.
Timpul trece...... trece chiar atunci cind vorbesti despre el.

Oare merita el aceasta jertfa?????

Timpul ne aduce bucurii... ne face sa zimbim si in acelasi moment ne aduce cele mai mari dureri si dezamagiri insa..... tot el este balsamul care ne vindica orice rana. Noi sintem incadrati intr-o rama, limitati de niste bariere puse de parintii nostri cu mii de ani in urma. Bariere de timp, de spatiu ....de cunostinta.
Doar trecutul ne modeleaza prezentul, precum si ne modeleaza viitorul ..... insa ...... necatind la aceasta ele ramine activ in viata noastra. Spunem mereu ca nu ne ajunge timp. Nu stiu pe cit este de adevarat.... Timp avem din plin..... exact de cit avem nevoie ca in acesta viata sa lasam o urma si o amintire despre existenta nostra. Doar ca noi nici habar nu avem cum sa-l folosim.
Nu stiu de ce .... insa de cele mai deseori avem tendinta de-a trai trecutul mai rare ori prezentul.... hm.. si ce sa mai spun de viitor. Lumea in care traim este un ciclu: zi /noapte, anotimpurile, calendarul,nastera- moartea.
Daca ar fi sa aleg trei cuvinte legate de timp aceste fara indoiala ar fi : PREZENTUL, TRECUTUL SI VIITORUL. Intr-un fel sau altul cred ca toate cuvintele se leaga de notiunea de timp.
Timpul este un cimp de lupta intre noi cei de astazi si noi cei care am vrea sa fim,dintre ce avem si ce am dori, dintre realitate si vise.
Sint multe zicale despre timp insa cea mai raspindita si actuala este "time is money". Daca pe timpuri zicala la moda era "festna lente" (grabestete incet).... acum insa cel care se grabeste incet ramine de tot in urma. Prinde momentul sau ramii miniat ca nu-ti reuseste ceva.

In prezent nu mai avem timp de nimic.
Nici macar de iubire. Cea mai cumplita maladie a deceniului actual este lipsa dragostei. Dorim iubire, insa nu avem timp pentru ea.

Nu mai avem timp nici pentru speranta.....
Suntem o lume care a uitat arta de-a spera. Din acest motiv, se-ntinde tristetea peste gindurile si chipurile noastre. Nu mai avem timp de reculegere, trebuie sa ne aruncam in virtej.

Nu mai avem timp pentru... noi insine.
Blorati, apatici si reci, traim toti cu inchipuiri de tot felul privind viata nostra, viata lumii.

Nu mai avem timp pentru credinta.....
Si cita nevoie am avea de ea acum...

Si totusi necatind la aceasta viata e germenul mortii- moartea e germenele vietii.....
Lumea traieste astfel inconstienet sub nivelul eternitatii, trecind pe sub boltile timpului.

Fumatul obisnuinta sau dependenta?????

Un fum de tigara sau o viata sanatoasa?????? 
Oare de ce preferam prima varianta cu toate ca sintem constienti de efectele tragice ale acesteia???
Oriunde ai privi vezi zeci de tineri cu tigari in gura, deseori am impresia ca toata planeta este deja invaluita de acest fum nociv. Ma gindesc la ce bun Columb a adus in America aceasta obisnuinta stranie?? 
Nu stiu, probabil din curiozitate.... sa fi stiut bietul om in ce se poate transforma aceasta ocupatie la prima vedere atit de nevinovata.
Tigara a devenit boala sec XX..... daca recent observam bannere publicitare cu oameni care intrebuinteaza acest drog acum insa vad contrariul dar..... nici acest lucru nu salveaza situatia..... tinerii cum au fumat asa si fumeaza in continuare.


Ce este o tigara?????


Cai respiratorii bolnave..... plamini imbibati cu CO2......dinti ingalbeniti..... lipsa poftei de mincare si ca urmare o infatisare bolnavicioasa...... oare nu acesta este raspunsul?????
Este atit de evident si il cunoastem cu totii insa ....continuam sa fumam si ne ucidem......incet dar cu precizie.


E chiar atit de delicioasa o tigara???


Este doar un fum cel inspiram in plamini...... aici ramine CO2 si o parte il expiram daunindule astfel persoanelor ce se afla in jurul nostru. Ne imbibam hainele, parul chiar si sufletul cu el insa.... nu ne debarasam de "placuta obisnuinta".
La scoala, univesitate, pe strada, acasa intilnim o multitudine de indivizi care savureaza aceasta "placere"  cu atita pasiune si dare de sine incit incepi sa crezi ca e ceva destul de fine.
Evident, teoretic cu totii stim ca fumatul actioneaza grav asupra sanatatii. Insa cel mai acut aceasta boala o simt fumatorii.... orice efort fizic cit de mic sau neinsemnat nu ar fi el ii face sa-si piarda respiratia, pialea se ingalbeneste, incep sa apara riduri din abundenta.
Fumul de tigara contine peste 4000 mii de compusi chimici, dintre care citiva sint carcinogeni demonstrati.

Efecte asupra creierului:

• dependenta;
• accidente cerebrale;

Efecte asupra simturilor:

• gustul si mirosul se altereaza;
• ochii lacrimeaza si ustura;

Efecte asupra gitului si gurii:

• dintii se ingalbenesc si se pateaza;
• creste riscul de gingivita;
• poate aparea cancer la git, buze sau laringe;
• apar dureri sau usturimi in git;

Efecte asupra circulatiei:

• circulatia periferica proasta;
• boli vasculare;

Efecte asupra cailor respiratorii:

• cancer la plamini;
• pierderea respiratiei;
• tuse;
• imunitate scazuta la raceala si gripa;
• pneumonie;
• tuberculoza;

Efecte asupra inimii:

• slabirea arterelor;
• atac de corp;

Fiecare tigara fumata iti scurteaza viata cu 8 minute.... de ce sa ne rapim noi insune din timpul nostru pe care-l avem a petrece pe pamint????........ viata trebuie traita si savurata din plin lasind tot ce-i daunator la o parte deoarece este extrem de scurta!!!!!!

Fericire intr-un strop de ploaie.....

Probabil e ciudat cum poti sa iubesti ploaia...... cind eram copil nu-mi placea...... era ceva insuportabil pentru mine. Insa nu si acum, gustind din viata reala am inteles ca nu permanent este atit de dulce.... si atunci cind am o durere pe suflet doar ea....ploaia ma linisteste. In prezent pentru mine un strop de ploaie se echivaleaza cu o picatura de viata, o adiere de vint ce te readuce la viazta si-ti alina durerea.
Cind ploua ma regasesc.. ma relaxez... pot sa visez.. sa visez cu ochii deschisi ca un mic copil, doar asa pot sa-mi adun toate gindurile ce pina atunci hoinareau pe undeva departe.
Ador ploaia pentru ca nu ma tradeaza, este acel prieten care nu-ti face reprosuri si de fiecare data cind ai nevoie te asculta , cu mare atentie si rabdare.Lacrimile mele se pot confunda cu picaturile de ploaie si nu dau de banuit, nu intorc priviri, nu trebuie sa dau explicatii inutile, in fond nu intereseaza pe nimeni....ador ploaia pentru ca ne spala de pacatele gindurilor, o ador pentru ca face parte din mine, ma face sa ma simt libera, ador ploaia pentru ca nu imi mai pasa ca traiesc sau exist........ voi ce parere aveti??? 

Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

 

Am invatat.....

Am invatat ca nu toate zambetele inseamna fericire...

Am invatat ca e mai bine sa fii indiferent decat sa contrazici...

Am invatat ca nu toti oamenii sunt buni...
Am invatat ca nu intotdeauna faci numai ce iti place...
Am invatat ca viata poate fi prea blanda sau prea cruda...
Am invatat ca nu e bine sa spui tot ce gandesti...
Am invatat ca gandim diferit...
Am invatat ca nu e bine sa te grabesti...
Am invatat ca asteptarea poate sa doara...
Am invatat ca increderea se castiga greu si se pierde usor...

...si inca mai am de invatat...

Tinerete floare rara!!!!!

Tinereţea: Pasărea Phoenix a timpului; renaşte după ce... nu mai este!




Dorinte.....Sperante.... Visuri....Curaj si multe, multe piedici.
Atunci cind culorile vietii sunt mai aprinse....visele nu sunt impiedicate de ratiune,sperantele sunt aripile care ne poarta prin nori - cam asa pot descrie eu aceasta perioada a vietii.
Tineretea o putem clasifica drept comoara vietii care trece repede si nu se mai intoarce niciodata.Cel mai frumos, cel mai proaspat, cel mai luminos si cel mai dulce nivel al vietii. In acesti ani omul este capabil sa traiasca din plin sa faca orice lucru, sa invete, caci doar virsta aceasta e considerata drept cea mai favorabila pentru invatatura, pentru distractie, pentru descoperirea tuturor taineloor vietii. De aceia trebuie sa intelegem ca viata e una si ca tineretea trebuie folosita din plin.
In viziunea mea tineretea este un fulg de zapada, care, cazind din cer, observam tot mai mult o stralucire si o puritate ce o emana, dar care atunci cind e mai mare nevoie de el, pentru a ne incinta, insa apropiindu-se de pamint dispare.Pur si simpu nu exista. Insasi viata e un mister, un ascuns tainic, ireal.
Asemena unui fluture in intuneric, ce tinde spre raza de soare patrunsa printr-o gaura si care iesind, se zbengue pe florile inmiresmate, la fel si noi, sintem dornici de evenimente, de senzatii, raspunsuri si descoperiri insa de cele mai deseori nu privim in urma pentru a vedea petalele scuturate sau firicelel de iarba calcate.

In principiu cind rostim cuvintul "tinerete" ni se deschide un vast orizont, o cale de stele plina de realizari, o virsta unde tindem spre tot ceia ce e mai bun.
Deci trebuie sa traim orice clipa din plin si necatind la situatii complicate si probleme pe care viata ni le arunca in cale trebuie sa pretuim orice moment pozitiv si sa gasim in tot intunericul o raza de lumina.

Marul si Viermele........

Este o livada imensa, curata si sanatoasa- insa acestea sint niste pareri aparent gresite. De secole intregi s-a dezvoltat, a crescut, a dat roade si a pierit, apoi ciclul se relua de la inceput....insa nimeni nu si-a pus intrebarea de cine a fost ingrijita atita timp....sau....daca a mai fost ingrijita.
Iata si secolul acesta livada e mai mareata decit oricind  si a dat roade foarte bogate. Insa aceste roade (adica merele) la exterior frumoase si apetisante in interior se aflau a fi cu nenumarate impuritati....care ne ucid pe zi ce trece...incet dar cu precizie. Si noi la rindul nostru sintem foarte bucurosi si mindri ca traim intr-o astfel de societate.
Nu multi dintre noi realizeaza cite vicii si nedreptati se ascund sub zimbetele false ale oamenilor... si din aceasta deductie reiese intrebarea cum sa mai separam binele de rau, cum sa scoatem viermele cu vicii care a patruns si s-a pierdut adinc prin labirintul sufletelor noastre? 
Am devenit atit de indiferenti unul fata de celelalt, incit traim zapaciti, fiecare gindindu-se la profitul ce-l poate dobindi cit mai curent si cu cit mai putin efort. Traim intr-o societate a consumului care este imbolnavita dupa bani, putere si profit. 
Am semanat in sufletele noaste atita indiferenta, invidie, gelozie, incit acest vierme plin de vicii a patruns asa de adinc in inimile noastre incit ocupind tot spatiul a mincat tot ce mai ramasese omeneste din el.
Aceasta ciuma a lasat marul la exterior atit de frumos iar inauntru fiind gol si pustiu, sufletele noastre fiind prizoniere ale acestor vicii.
Si noi astazi sintem vinovatii fara vina deoarece asa am fost crescuti si nu noi am ales cum sa fie societatea in care vom trai dar ea ne-a ales.
Este o concluzie destul de tragica dar privind realitatea in toate ipostazele ei realizez ca asa si este.
Merele sint desertul nostru otravit pe care il consumam de zi cu zi , si facem constient acest lucru insa....cit e de frumos la exterior iar de interior....ce ne pasa....cine-l vede?

Tarisoara Minunilor......

Ironic destin avem noi,ca popor si natiune, de-a ne socoti inima Europei si sa fim in acelasi sens foarte departe de ea. Suntem foarte harnici, indeosebi atunci cind merge vorba de prostie, cred ca in acest sens nu ne intrece nimeni. Sintem destepti, creativi...cu o mentalitate moderna, de dorim viitorul,progresul........dar nu mai inteleg de ce mereu ne tinem cu miini si picioare de trecut, cred ca asta e menirea moldovanului.
De 8 ani s-a strecurat alaturi de harnicie si s-a impus un alt diagnostic, cel al nemuncii, sa se strecoare si analizele, mai ales politice. Am observat acest lucru insa....ne-am deprins si cu el, doar trebuie sa ocupe cineva "tronul" tarisoarei noastre.
Poporul sarmanul se plinge ca nu mai vrea teroarea "rosie", afirmind ca acestia ne vind tara pe doua parale si acum ca sa vezi...... cind au avut posibilitatea de-a decide soarta tarii au ramas nedumeriti si din prostie sau vointa iarasi antetul a cazut pe secera si ciocan.
Acum stau titi cu gurile cascate si auzi pretutindini doar replici pe la spate: "cum asa?.....eu am votat libertatea...cred ca iarasi sa-u facut fraude pe acolo"."Acest lucru e imposibil......." si tot asa mai departe de sute si mii de ori, dar ce sa-i faci daca poporul a cazut in hibernare si nu mai observa si nu-l mai intereseaza nici ceia ce se intimpla la 2 metri de linga ei...
Pacat.....ce pacat....