Fericire intr-un strop de ploaie.....

Probabil e ciudat cum poti sa iubesti ploaia...... cind eram copil nu-mi placea...... era ceva insuportabil pentru mine. Insa nu si acum, gustind din viata reala am inteles ca nu permanent este atit de dulce.... si atunci cind am o durere pe suflet doar ea....ploaia ma linisteste. In prezent pentru mine un strop de ploaie se echivaleaza cu o picatura de viata, o adiere de vint ce te readuce la viazta si-ti alina durerea.
Cind ploua ma regasesc.. ma relaxez... pot sa visez.. sa visez cu ochii deschisi ca un mic copil, doar asa pot sa-mi adun toate gindurile ce pina atunci hoinareau pe undeva departe.
Ador ploaia pentru ca nu ma tradeaza, este acel prieten care nu-ti face reprosuri si de fiecare data cind ai nevoie te asculta , cu mare atentie si rabdare.Lacrimile mele se pot confunda cu picaturile de ploaie si nu dau de banuit, nu intorc priviri, nu trebuie sa dau explicatii inutile, in fond nu intereseaza pe nimeni....ador ploaia pentru ca ne spala de pacatele gindurilor, o ador pentru ca face parte din mine, ma face sa ma simt libera, ador ploaia pentru ca nu imi mai pasa ca traiesc sau exist........ voi ce parere aveti???