Am invatat.....

Am invatat ca nu toate zambetele inseamna fericire...

Am invatat ca e mai bine sa fii indiferent decat sa contrazici...

Am invatat ca nu toti oamenii sunt buni...
Am invatat ca nu intotdeauna faci numai ce iti place...
Am invatat ca viata poate fi prea blanda sau prea cruda...
Am invatat ca nu e bine sa spui tot ce gandesti...
Am invatat ca gandim diferit...
Am invatat ca nu e bine sa te grabesti...
Am invatat ca asteptarea poate sa doara...
Am invatat ca increderea se castiga greu si se pierde usor...

...si inca mai am de invatat...

Tinerete floare rara!!!!!

Tinereţea: Pasărea Phoenix a timpului; renaşte după ce... nu mai este!




Dorinte.....Sperante.... Visuri....Curaj si multe, multe piedici.
Atunci cind culorile vietii sunt mai aprinse....visele nu sunt impiedicate de ratiune,sperantele sunt aripile care ne poarta prin nori - cam asa pot descrie eu aceasta perioada a vietii.
Tineretea o putem clasifica drept comoara vietii care trece repede si nu se mai intoarce niciodata.Cel mai frumos, cel mai proaspat, cel mai luminos si cel mai dulce nivel al vietii. In acesti ani omul este capabil sa traiasca din plin sa faca orice lucru, sa invete, caci doar virsta aceasta e considerata drept cea mai favorabila pentru invatatura, pentru distractie, pentru descoperirea tuturor taineloor vietii. De aceia trebuie sa intelegem ca viata e una si ca tineretea trebuie folosita din plin.
In viziunea mea tineretea este un fulg de zapada, care, cazind din cer, observam tot mai mult o stralucire si o puritate ce o emana, dar care atunci cind e mai mare nevoie de el, pentru a ne incinta, insa apropiindu-se de pamint dispare.Pur si simpu nu exista. Insasi viata e un mister, un ascuns tainic, ireal.
Asemena unui fluture in intuneric, ce tinde spre raza de soare patrunsa printr-o gaura si care iesind, se zbengue pe florile inmiresmate, la fel si noi, sintem dornici de evenimente, de senzatii, raspunsuri si descoperiri insa de cele mai deseori nu privim in urma pentru a vedea petalele scuturate sau firicelel de iarba calcate.

In principiu cind rostim cuvintul "tinerete" ni se deschide un vast orizont, o cale de stele plina de realizari, o virsta unde tindem spre tot ceia ce e mai bun.
Deci trebuie sa traim orice clipa din plin si necatind la situatii complicate si probleme pe care viata ni le arunca in cale trebuie sa pretuim orice moment pozitiv si sa gasim in tot intunericul o raza de lumina.

Marul si Viermele........

Este o livada imensa, curata si sanatoasa- insa acestea sint niste pareri aparent gresite. De secole intregi s-a dezvoltat, a crescut, a dat roade si a pierit, apoi ciclul se relua de la inceput....insa nimeni nu si-a pus intrebarea de cine a fost ingrijita atita timp....sau....daca a mai fost ingrijita.
Iata si secolul acesta livada e mai mareata decit oricind  si a dat roade foarte bogate. Insa aceste roade (adica merele) la exterior frumoase si apetisante in interior se aflau a fi cu nenumarate impuritati....care ne ucid pe zi ce trece...incet dar cu precizie. Si noi la rindul nostru sintem foarte bucurosi si mindri ca traim intr-o astfel de societate.
Nu multi dintre noi realizeaza cite vicii si nedreptati se ascund sub zimbetele false ale oamenilor... si din aceasta deductie reiese intrebarea cum sa mai separam binele de rau, cum sa scoatem viermele cu vicii care a patruns si s-a pierdut adinc prin labirintul sufletelor noastre? 
Am devenit atit de indiferenti unul fata de celelalt, incit traim zapaciti, fiecare gindindu-se la profitul ce-l poate dobindi cit mai curent si cu cit mai putin efort. Traim intr-o societate a consumului care este imbolnavita dupa bani, putere si profit. 
Am semanat in sufletele noaste atita indiferenta, invidie, gelozie, incit acest vierme plin de vicii a patruns asa de adinc in inimile noastre incit ocupind tot spatiul a mincat tot ce mai ramasese omeneste din el.
Aceasta ciuma a lasat marul la exterior atit de frumos iar inauntru fiind gol si pustiu, sufletele noastre fiind prizoniere ale acestor vicii.
Si noi astazi sintem vinovatii fara vina deoarece asa am fost crescuti si nu noi am ales cum sa fie societatea in care vom trai dar ea ne-a ales.
Este o concluzie destul de tragica dar privind realitatea in toate ipostazele ei realizez ca asa si este.
Merele sint desertul nostru otravit pe care il consumam de zi cu zi , si facem constient acest lucru insa....cit e de frumos la exterior iar de interior....ce ne pasa....cine-l vede?

Tarisoara Minunilor......

Ironic destin avem noi,ca popor si natiune, de-a ne socoti inima Europei si sa fim in acelasi sens foarte departe de ea. Suntem foarte harnici, indeosebi atunci cind merge vorba de prostie, cred ca in acest sens nu ne intrece nimeni. Sintem destepti, creativi...cu o mentalitate moderna, de dorim viitorul,progresul........dar nu mai inteleg de ce mereu ne tinem cu miini si picioare de trecut, cred ca asta e menirea moldovanului.
De 8 ani s-a strecurat alaturi de harnicie si s-a impus un alt diagnostic, cel al nemuncii, sa se strecoare si analizele, mai ales politice. Am observat acest lucru insa....ne-am deprins si cu el, doar trebuie sa ocupe cineva "tronul" tarisoarei noastre.
Poporul sarmanul se plinge ca nu mai vrea teroarea "rosie", afirmind ca acestia ne vind tara pe doua parale si acum ca sa vezi...... cind au avut posibilitatea de-a decide soarta tarii au ramas nedumeriti si din prostie sau vointa iarasi antetul a cazut pe secera si ciocan.
Acum stau titi cu gurile cascate si auzi pretutindini doar replici pe la spate: "cum asa?.....eu am votat libertatea...cred ca iarasi sa-u facut fraude pe acolo"."Acest lucru e imposibil......." si tot asa mai departe de sute si mii de ori, dar ce sa-i faci daca poporul a cazut in hibernare si nu mai observa si nu-l mai intereseaza nici ceia ce se intimpla la 2 metri de linga ei...
Pacat.....ce pacat....