Incepind de la zero..

Traim fara sa observam lucrurile care ne fac sa zimbim, un sunet de telefon de la o persoana draga, o raza de soare dupa o zi posomorita, o floare gasit-a la marginea de drum, sint niste lucruri banale dar.... care ne fac totusi sa zimbim.

In fiecare zi traim cu micile noastre victorii si esecurile care ne face sa depunem si mai mult efort pentru a reusi.Trec ore, zile, saptamini, ani si noi ne zbatem pentru a ajunge undeva si a fi cineva. Nu observam ca viata trece pe linga noi si ajungem in ziua cind ne dam seama ca pina acum am existat. Undeva in subconstient stiam acest lucru insa nu ne puteam opri din cazua ca ne era frica...... frica sa nu ne dezamagim in tot. Dar cit nu am fugi de aceasta senzatie ia totusi apare mai devreme sau mai tirziu. 

Te trezesti intr-o dimineata si constatezi ca nimic din ceia ce-ai avut nu-ti mai apartine. Esti in relatie tensionata cu parintii, nu te inteleg sau nu vor, ai facut mai multe greseli si nu poti sau nu vrai sa-ti ceri iertare, persoana pe care o iubeai te-a tradat, prietenii parca nici nu au fost........ si in locul lor vine o pustietate....... pustietate care incerci s-o umpli cu ceva...... alcool, droguri, sex,fum de tigara si iata asa duci o viata dezordonata timp de citeva luni, nu mai raspunzi la sunete, nu te mai intereseaza parerea prietenilor, nu mai ai nevoie de sfaturile parintilor.

Traiesti intr-un haos total....

Si iata vine momentul cind trebuie sa te trezesti din cosmar...... te trezesti si iarasi vine aceiasi pustietate insa in acest moment decizi ca trebuie sa lupti.

Trec citeva saptamini si iai o decizie sa ïncepi viata de la zero, incepi sa comunici iarsi cu prietenii mai vechi, iti ceri scuze de la parinti si incerci din rasputeri sa repari toate greselile facute. Insa nu este atit de usor.....

Si trec zile, nopti si intelegi ca nu va trece totul atit de usor, ai nevoi de un ajutor..... iar acest ajutor vine de unde te astepti mai putin..... 

Sa incepi viata de la inceput este destul de complicat dar uneori este o necesitate. 

Pe zi ce trece ne intrebam mai mult de ce-i asa si de ce anume cu mine trebuia sa se intimple acest lucru..... pare a fi o intrebare fara raspuns....

De aici apare si vestita intrebare daca Dumnezeu este de ce nu m-a protejat de toate esecurile acestea......

Probabil trebuia sa traiesti aceasta experienta crunta pentru a putea sa pretuiesti si sa savurezi orice secunda petrecuta pe acest pamint. Nu stiu.... probabil e ceva care se intimpla multor oameni insa toti trec peste perioadele de criza din viat alor in mod diferit, unii reusec sa revina la normal iar altii se piers in intuneric. 

Depinde de vointa noastra deja daca vom putea rezista sau vom lasa minile in jos.......

De cite ori putem sa iubim cu adevarat?

Este o intrebare oricum abstracta, dar in finea ei importanta pentru fiecare dintre noi. De cite ori va-ti pus o astfel de intrebare? Optimistii vor spune ca putem sa iubim de mai multe ori in viata, norocosii traiesc mai multe iubiri, pesimistii vor spune ca exista doar o dragoste adevarata iar realistii nu vor putea raspunde la aceasta intrebare cu precizie.

Nu vorbim de o pasiune sau o dragoste de scurta durata, vorbim despre dragostea adevarata care vine pe neasteptate, iti cuprinde firea si te face sa plutesti prin nori.

Iubim cu adevarat doar o singura data sau iubim de mai multe ori insa diferit? Eu fac parte din categoria pesimistilor, deci cred ca sa iubim cu adevarat putem doar o singura data. Atunci cind putem vedea pozitivul in cele mai triste lucruri, atunci cind vedem partea plina a paharului, atunci cind toti din jur ne aduc o mie si una de motive pentru ca sa-l lasi iar tu......... le vezi pe toate in felul tau...... vezi doar calitatile pozitive a celui ce este alaturi... traiesti intr-o lume colorata si iti pare ca totul este un fleac, doar sa fiti impreuna. Oare aceasta senzatie se mai poate repeta?

Intr-un moment realizezi ca te face fericit doar cu prezenta sa, cu zimbetul sau care il visezi nopti la rind, cu respriratia lui care o simti pe pielea ta. Traiesti intr-o lume care tu ti-ai format-o si iata ca vine timpul cind totul dispare, fie ca va despartiti din gelozie sau te paraseste fiindca nu esti prea buna, sau ca si-a gasit pe alta numai ca sa-ti dovedeasca ca poate trai fara tine. E atit de tragic cind oamenii se despart din fleacuri.

Insa de obicei o relatie de lunga durata asa si se destrama, din pacate......nu pot vorbi de 100% caci ar fi prea de tot, insa se intimpla nenumarate cazuri. 

Atunci ce ramine din dragostea ta, pe care ai protejat-o ca pe un copil, doar ..... lacrimi si durere, o durere care te sfisie pe dinauntru, o durere care nu o poate stopa nici un medicament.

De ce nu s-a gasit nici un medicament impotriva dragostei? Este si ea intr-o forma oarecare o boala, prin care trece toata lumea, de ce oamenii nu consiidera de cuviinta sa gaseasca un antidot?

Atitea lacrimi, durere, suiciduri se produc din cauza dragostei. De ce il socotim cel mai maret sentiment daca el ne ucide copilul din noi, ne ucide visurile, ne ucide dorinta de a trai si a merge mai departe.

Probabil e chiar bine ca putem iubi numai odata cu adevarat sau nu, e o intrebare la care nu am gasit raspunsul, insa sper sa-l gasesc.

Cind vine ce-a de-a doua iubire ne ferim de ea, ne este frica de ea, si incercam cu toate puterea s-o ocolim, este si evident dupa o experienta tragica sufletul se ascunde si nu mai vrea sa fie ranit.Incerci sa vezi partile pozitive sa traiesti si sa fii alaturi de persoana data insa undeva in adincul sufletului intelegi ca totul se poate repeta de aceia esti pregatit-a mereu sa fugi, sa iti ascunzi sufletul si sa renunti la tot.

De aici vine intrebarea mai putem oare iubi cu adevarat cind stim cu cit greu am suportat prima dragoste si prima dezamagire. Probabil putem sa iubim de mai multe ori insa asta depinde doar de noi insine, daka putem sa trecem peste trecut si sa  avem incredere in perosna care ne este alatrui.

O melodie superba

Cind viata devine insuportabila....

Se spune ca dupa ploaie cerul este mai senin, soarele este mai blind si aerul este mai curat. Toti cred cu inversunare ca dupa perioadele negative din viata obligator vor veni cele pozitive.... Insa iata te trezesti intr-o dimineata (de parca alte dimineti nu te trezesti :D) si realizezi ca nu intelegi unde ai ajuns si cum ai putut sa ajungi la asa situatie. Atunci apar cele mai multe intrebari retorice ( de ce?, cum?, unde?, de ce eu?) si cu cit mai multe intrebari apar cu atit intelegi ca nu gasesti raspuns la ele.
Citeva zile in urma era totul ok, traiai si te bucurai de viata, erai un simplu adolescent, un simplu om cu bucuriile si obstacolele sale. Iar intr-o dimineata te trezesti si intelegi ca toata lumea s-a risipit in jurul tau, oamenii care ii socoteai apropiati te-au dezamagit iar cei care ii numeai prieteni au preferat sa nu te stie. In aceste momente intelegi ca viata a trecut pe linga tine, ca ea nu mai are rost si ca nu mai are nici un sens.Incerci din rasputeri sa te convingi ca vei putea sa razbati mai departe, ca vei putea rezolva toate problemele insa speranta ta se stinge cu zi ce trece. Atunci intelegi ca viata poate sa fie cruda si sa loveasca atunci cind cel mai putin te astepti. In gind se invirteste doar o singura intrebare DE CE?, incerci sa intelegi sa analizezi dar totusi nu gasesti raspunsul potrivit. Te vezi pe un drum indelungat insa neindreptat si neajutat de nimeni. Zilele devin tot mai grele iar orele curg insuportabil de greu, vrei sa faci un lucru sa gasesti o solutie dar nu-ti ajung puteri. Oamenii care te intelegeu nu  te mai inteleg. Ai ramas singur in fata cu toate problemele lumii.Privesti pe geam cu o privire risipita si pustie incercind sa gasesti macar ceva frumos in lumea in care existi. Da, anume existi, caci zilele au devenit o rutina si tu fara nici un efort lasi orele sa curga fara nici un sens. Te gindesti ca cu timpul iti va trece, te vei insanatosi ca dupa o boala grea, te vei trezi ca dintr-un somn lung. Dar acest lucru nu se intimpla.... chiar cit de tare nu ti-ai dori !!! Viata este un dar Dumnezeiesc insa deseori devine un blestem!!! Traiesti cu ziua de mine ca totul va fi mai bine insa cu fiecare dimineata intelegi ca acest lucru nu se intimpla. Si de aici in gind ne vine o intrebare De ce trebuie sa induram atita durere!!! este o intrebare oricum retorica deoarece nimeni nu ne va raspunde concret la aceasta intrebare. Posibil acesta este destinul nostru sa induram necazuri si sa ne bucuram de micile surprize ale vietii??????